Coperta ultimei reviste Tataia

#4 / februarie 2012

TATAIA #4 concretizează o stare de spirit prezentă de ceva timp atât în țară cât și în afara ei, un puls continuu de framântări mai mult sau mai puțin exteriorizate. O perioadă în care oamenii au ieșit în stradă pentru a-și exprima punctul de vedere, în care au recalculat parametrii în care se definește pentru ei o viață ideală.

Coperta TATAIA #4prezintă viziunea unei generații care se dezice de datinile performate utilitar în interese personale, o generație în stare să își recunoască frustrările și să și le exprime în mod creativ, constructiv.

#4 tratează de la posibile scenarii ale unui viitor socio-politic al omenirii în perspectiva singularității (în articolul lui tausance, +om+om+om+om+) la posibilitatea reală de a transforma munca în joacă, adoptând o abordare mult mai naturală a activității în sine (etica jocului prin ochii Sandrei Ghițescu, Munca de-a joaca) sau analiza ironică-amară a situației „golurilor” din români și România, în proiectul Sorinei Vazelina și Lidiei Neagu, (de) mântuiala neamului. În TATAIA #4, sunt reunite lucrări literare și vizuale care se aseamănă prin atitudinea față de actuala „ordine prestabilită” a sistemului, și în același timp printr-o orientare a acestei porniri către interior, către introspecție.

Revoluția pare că se întâmplă deja în fiecare dintre noi. Vorba Mihaelei Brebenel, Fiecare cu ocupația și revoluția sa și astfel se întâmplă ca uneori să vorbim despre pasiunea devotată către cele bisericești și să ne amuzăm cu ironie ca pe vremea lui Ion Creangă (Kitul moaștengiului, de George Roșu), iar alteori să ne aplecăm cu seriozitate asupra condiției spiritului, Suntem singuri în univers de Miruna Vasilescu.